...ei bine, nu, primăvara se lasă încă așteptată. Cu toate acestea, 1 martie se apropie. Din nou! Știm bine cu toții ce înseamnă asta: alergături după mărțișoare și flori, bucuria femeilor, panica bărbaților. Ce-i drept, nu doar bărbații cumpără mărțișoare, dar orișicât. Îmbulzeală. Călcat în picioare. Găsesc oare ceva decent? Pe cine am uitat? Și așa mai departe.
Toate aceste griji ni le-am făcut și noi cei de la biroul virtual de proiectare, iar domnul Dobrescu chiar a insistat să ne ocupăm din timp de achiziționarea mărțișoarelor, nu cumva să ne prindă ziua de întâi martie fără ele. Chiar s-a apucat să cânte prin birou o melodie compusă spontan de dumnealui, care la refren avea un vers ceva de genul ”...căci aceasta este marțea mărțișoarelor...tra la la, da, a lor.” Nici eu, nici colegul Popescu nu cunoaștem detalii despre viața conjugală a d-lui Dobrescu, dar trebuie că văpaia dragostei încă mai mocnește.
Înarmați astfel cu răbdare, unii dintre noi, și cu tutun, ceilalți, am purces la drum prin București să vedem ce ne oferă piața de mărțișoare anul acesta. N-a fost ușor, îmbulzeală mare, alegeri dificile, calcule complicate, gusturi ce nu se discută, un domn Dobrescu nostalgic după mărțișoarele de altădată, și peste toate acestea, frig de mi-au înghețat mâinile pe aparat. Făcând câteva poze în zona tarabelor, o doamnă vânzătoare mai suspicioasă m-a întrebat de la ce ziar sunt și dacă am de gând să îi (pe ei, vânzătorii de mărțișoare) vorbesc de rău. Am precizat care este scopul pozelor, invitând-o totodată în blogosferă, și i-am promis că nu am nici cea mai mică intenție de a scrie de rău despre ea, sau despre colegii dumneaei de breaslă, dimpotrivă. Așa că mă țin de cuvânt și îi felicit și îi încurajez pe toți vânzătorii și producătorii de mărțișoare pentru răbdarea și meticulozitatea de care dau dovadă, și mai ales pentru rezistența incredibilă la frig! Încheind în această notă optimistă, colegii mei de birou și cu mine urăm tuturor bucureștencelor și nu numai un Întâi Martie fericit!
Toate aceste griji ni le-am făcut și noi cei de la biroul virtual de proiectare, iar domnul Dobrescu chiar a insistat să ne ocupăm din timp de achiziționarea mărțișoarelor, nu cumva să ne prindă ziua de întâi martie fără ele. Chiar s-a apucat să cânte prin birou o melodie compusă spontan de dumnealui, care la refren avea un vers ceva de genul ”...căci aceasta este marțea mărțișoarelor...tra la la, da, a lor.” Nici eu, nici colegul Popescu nu cunoaștem detalii despre viața conjugală a d-lui Dobrescu, dar trebuie că văpaia dragostei încă mai mocnește.
Înarmați astfel cu răbdare, unii dintre noi, și cu tutun, ceilalți, am purces la drum prin București să vedem ce ne oferă piața de mărțișoare anul acesta. N-a fost ușor, îmbulzeală mare, alegeri dificile, calcule complicate, gusturi ce nu se discută, un domn Dobrescu nostalgic după mărțișoarele de altădată, și peste toate acestea, frig de mi-au înghețat mâinile pe aparat. Făcând câteva poze în zona tarabelor, o doamnă vânzătoare mai suspicioasă m-a întrebat de la ce ziar sunt și dacă am de gând să îi (pe ei, vânzătorii de mărțișoare) vorbesc de rău. Am precizat care este scopul pozelor, invitând-o totodată în blogosferă, și i-am promis că nu am nici cea mai mică intenție de a scrie de rău despre ea, sau despre colegii dumneaei de breaslă, dimpotrivă. Așa că mă țin de cuvânt și îi felicit și îi încurajez pe toți vânzătorii și producătorii de mărțișoare pentru răbdarea și meticulozitatea de care dau dovadă, și mai ales pentru rezistența incredibilă la frig! Încheind în această notă optimistă, colegii mei de birou și cu mine urăm tuturor bucureștencelor și nu numai un Întâi Martie fericit!
Ce harnic ai fost, Radu! Un articol si o imagine! Si cand te gandesti cat de frig si ger a fost azi...
RăspundețiȘtergere@Roxana: Multumesc! Acest articol e un fel de "obligatie" asumata, apare si pe idei-urbate.blogspot.com, unde am o rubrica saptamanala :) Chiar ca a fost frig, si nu doar afara!:)
RăspundețiȘtergere