Culori în noapte

De când locuiesc într-un cartier de blocuri din Bucureşti, mi-am format un reflex atunci când merg ziua pe stradă, şi anume privesc înainte şi mă îndrept ţintă spre destinaţie, fără a mai întoarce capul în dreapta sau în stânga spre ceea ce mă înconjoară. De ce aş face-o? N-aş vedea decât forme gri şi monotone. Aşa că prefer să-mi continui drumul cu gândul la ale mele. Şi cu toate acestea, atunci când se face târziu şi se lăsă întunericul, acest peisaj pare că se schimbă fundamental. Gri-ul şi monotonia fac loc acelor lumini care amintesc că în spatele acestor ziduri sălăşluiesc mii şi mii de universuri intime şi colorate, acele locuri pe care mulţi dintre noi le numim "acasă".